
De ce la țară? O perspectivă filozofică a contrastelor erei noastre
Am să încep prin a îl cita pe Lucian Blaga, “Veșnicia s-a născut la sat”
”Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva”…
Aici se vindecă setea de mântuire.
Și daca ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un potmol de lut.
(Lucian blaga, Sufletul satului)
Noi suntem copii crescuți cu cheia la gât. Ba mai mult decât atât, rareori am avut ocazia, vara, să locuim răzleț mai mult la mătuși decât la bunici, undeva în mediul rural.
Îmi aduc aminte vag de mersul la fân, scosul cartofului sau tăiatul porcului.
Tot ce pot să zic e că, copiii cu care mă jucam la sat erau mai vii decât cei care mă așteptau în spatele blocului.
La sat nu conta cine are cea mai nouă jucărie și nici ce loc de muncă au părinții.
La sat conta să știi să te cațeri, să te ferești de vaci, când veneau seara singure acasă sau să te aperi de câinii de pe uliță.
Aici timpul trece cum vrea el, nu cum vrei tu.
Aici nu te frustrezi că e trafic intre 8 și 10 sau că e îmbulzeală la mall sâmbăta la prânz.
La sat, viața pare să curgă în ritmul ei, ritmul naturii. Aici totul are un rost.
Fructele se coc când soarele decide, nu când iți e tie foame.
Florile înfloresc când știu ele că au șanse mai mari de polenizare, nu când e vreo ocazie speciala și trebuie să te prezinți cu un buchet de flori.
Am avut și comentarii referitoare la condițiile pe care le acceptam la tara, la nivelul de trai scăzut pe care îl acceptăm.
Oameni buni, fară compromisuri nu înaintezi în viață!
Nu e ușor să produci valoare în viața asta. Dar că să produci valoare, trebuie să te cunoști, să te regăseșți, să îți dai seama care sunt valorile tale.
Multe din valori ne-au fost inoculate.
Generații întregi de oameni ce nu se cunosc cu adevărat și mulți dintre noi o să trecem prin viață suferind deoarece valorile care ne-au fost suprascrise sistemului, se baț cap în cap cu ceea ce ne este natural înzestrat.
Suntem ființe ale naturii. Suntem animale sociale. Dar mai presus de toate, supraviețuirea este cea care primează.
E o unealta de supraviețuire!
În zilele noastre, în care totul pare să ne fie la dispoziție, totul de este dat de-a gata, este foarte greu să ne dam seama ce este cu adevărat important pentru noi și cu ce contribuim la bunăstarea noastră și a celorlalți.
Da, casa pe care am ales-o nu este nici pe departe în rand cu standardele civilizației de azi.
Dar asta nu înseamnă că, calitatea vieții noastre are de suferit.
Din contră!
Aceasta transformare prin care trece casa noastră oglindește transformarea noastră că oameni, că omenire.
Din păcate mulți dintre noi opresc procesul de învățare în momentul în care și-au luat ultima diploma educațională.
A învață este un proces continuu. Fie că suntem conștienți sau nu, învățam în fiecare zi să navigam prin acest ocean de fluctuații ale mediului înconjurător.
Economia a devenit noua religie.
Probabil că încă nu v-ați dat seama de schimbările care au loc la nivel global însă, este din ce în ce mai important să putem să ne bizuim pe noi și pe skill-urile noastre.
Profesiile și meseriile au fost de mult date la o parte sau privite că un lucru umil, ce doar oamenii fără acces la educație îl mai practică.
Ne bazam pe creștere economica în ultimii 50 de ani mai ceva decât ne bazam pe propriile puteri.
Dar din păcate nimeni nu mai ia în calcul nevoile de bază pe care le avem ca și oameni și faptul că daca mâine rămânem fară job, mulți dintre noi nu vor fi în stare să își asigure acel confort de bază.
Așa că, nu văd cum faptul că pornim de la un comfort de baza (acoperiș, apă, hrană, căldură) este un lucru atât de demn de milă sau dispreț.
Nu înțeleg cum putem judeca oamenii care doresc să învețe singuri, cu mâna lor să se călăuzească într-o direcție făurită de natură.
Lucrurile ce ți le oferă aceasta schimbare de peisaj nu se întâmplă doar în plan fizic. Ci și pe plan mental și spiritual.
Noi căutam să ascedem somnul în care am fost crescuți ca și copii cu cheia la gât, la etajul 4 al unui apartament într-un oraș transilvănean.
Oamenii nu conștientizează programele neamului setate în subconștient. moștenirile noastre traumatice ce ne guvernează viață din spatele cortinei.
Noi, Refugiați la Vatră, dorim să ne ridicam deasupra legilor deja impuse, a standardelor pre-setate ce nu au mai fost revizuite de mult.
Dacă doriți să vorbesc mai în detaliu despre aceasta schimbare de paradigmă, am să fac asta, într-o altă postare.
Lovely😇
Scrii tare fain! Rezonez cu valorile voatre si va urmaresc calatoria asta inapoi la Vatra. Va admir si va tin pumnii in tot ceea ce faceti!