top of page

Ești doar la o decizie distanță de viața pe care o dorești!

Writer's picture: Alexandra PappAlexandra Papp

Updated: Dec 2, 2023


refugiati la vatra in livada

În ultimii doi ani am trecut prin atât de multe schimbări încât imi e greu să cred că asta este viața noastră. Sunt mulți oameni care ne scriu că si ei doresc să facă pasul de a se muta la țară dar nu pot doarece sunt prinsi in vârjetul unei vieți prizionerate la oras.

Știu, și vă înțeleg deoarece si noi am fost in acest punct.


Acel blocaj mental în care nu simți că orice ai face nu se leagă nicicum lucrurile ca să iesi din vârtejul neputinței. Acea senzație de covârșitoare ce te face să simți jugul invizibil al unei vieți ce nu este a ta. O viață pe care nu ai ales-o conștient, ci mai degrabă ți-a fost pavată de generații intregi de condiționări de “așa trebuie”, “acolo trebuie să mergi” “asta e normal” “toată lumea face asta”.


În ultimii doi ani am schimbat două joburi dintre care unul a fost schimbare de “cariera” (desi evit să folosesc acest termen pe motiv că noțiunea apartine aceleasi lumi din care încerc sa scap).

Am părăsit viața clădită în unul din cele mai mari si aglomerate orase din țară, am lăsat în urmă o chirie comodă căreia îi spuneam acasă de mai bine de 8 ani, am renunțat la facilitățile disponibile la un bloc distanță.

Am încărcat 4 remorci pline cu hodoroage, mobilă si amintiri si le-am mutat unde am putut pe proprietatea care avea să devină a noastră Vatră.


Ne-am luat 2 ani ca să putem scăpa de oraș.

Deoarece, după o viață întreagă de condiționări, am strâns multe limitări si ne-am creat în jurul nostru o mulțime de bariere care ne-au îngreunat plecarea.

Și încă mai avem multe limitări care există pentru că sistemul e clădit în asa fel încât să fi dependent într-u totul de el. De la locuri de muncă ce încă cer prezența fizică, la facilități, la utilități sau chiar mâncare.


Și totuși, cum am reusit să scăpăm de ele?

Nu am de gând să vă destăinui cine stie ce secret ascuns de zeci de ani. Nicidecum. Dar probabil ceea ce vă voi zice în rândurile de mai jos veți considera că nu poate fi asa simplu precum sună. Si îi înteleg pe cei care vor zice asta. Pentru că si eu as crezut că nu poate fi atât de simplu dacă nu as fi renunțat la anumite programe si limitări înainte de a mă îmbarca în această aventură.


Cheia este să ai încredere!

Să ai încredere în primul rând în tine, să sti cu toată ființa ta ca orice îți propui să faci vei reusi, indiferent de timpul necesar. Iar în al doilea rând să ai încredere în orice găsesti tu ca fiind o forță mai mare decât tine care va fi alături de tine la fiecare pas.


Nu mă consider o persoană religioasă si cred că asta va deranja câțiva cititori aici dar nu vreau sa nu fiu sinceră. Mă consider o persoană care a trecut prin multe în viață, care un are discernământ logic destul de bine dezvoltat, dar cu toate astea, cred ca există o rânduire în lume, o funcție fizică ce guvernează după regulile atracției, rezonanței, corespondenței, acțiunii, cauzei si efectului, compensării, relativității, polarității etc.


Iar dacă este să le privim în parte si să studiem un pic problema, vom vedea ca totul în viața asta ține de perspectiva pe care o avem noi asupra vieții noastre (gândurile), a intenției pe care o avem (dorințele) si a acțiunilor pe care le înfăptuim.


Ca să exemplific, am să iau subiectul care pare să fie cea mai mare limitare a oamenilor când vine vorba de a se muta la țară - finanțele.


Nu e ușor să te muți la țară fără un buget lunar sau economii. De fapt e chiar imposibil. Asa că si eu la rândul meu a trebuit să aleg cea mai bună variantă de a imi reinventa cariera pentru a putea să muncesc de acasă si sa îmi pot garanta un venit lunar care să îmi permită să mă întrețin lunar.


Astfel încât am început să mă întreb ce job ar fi cel mai potrivit pentru mine. Ceva la care să mă pricep, să am cât de cât ceva experiență, să îmi placă si să pot munci de oriunde.

Am găsit destul de rapid răspunsul acestor întrebări pentru că din punctul meu de vedere el era acolo dintotdeauna, doar că lentilele mele de perspectivă limitată nu îmi permiteau să îl văd. Da, uneori e chiar atât de simplu.


Doar că sistemul nostru educațional nu este clădit în asa fel încât fiecare dintre noi să ne putem cunoaște mai bine si să ne putem alege o “carieră” clădită pe abilitățile noastre naturale si pe pasiuni.

Nu, este clădit să scoată de pe băncile tocitului mici soldăței ascultători, trasi la indigo, pregătiți să muncească o viață întregă un job care cu timpul îi înghite si îi scuipă după ce a secătuit si cea mai mică fărâmă de viață din ei.


Iar odată ce începi să vezi lucrurile cum sunt, îți poți lua puterea înapoi si poți întelege că tu ai capacitatea să faci ce doresti atâta timp cât investesi timp si pasiune.


Dacă încă vă căutați “calea”, vă las aici una din cele mai simple metode de a găsi sensul din voi. Metoda japoneză IKIGAI înseamnă “motivul pentru care ne trezim dimineața”.


Revenind la pasii prin care am reusit să rezolv situația jobului, după ce am descoperit ceea ce voiam să fac în materie de job, am început să fac acțiuni zilnice în această direcție. Am făcut toate cursurile gratuite găsite pe internet, am făcut teste practice, am studiat si într-un final am început să aplic pentru joburi.


Iar pentru că totul Universul conspiră pentru noi, s-a întâmplat cel mai bun lucru care putea să mi se întâmple la momentul respectiv: am fost dată afară de la job-ul pe care îl aveam de ani de zile. Jobul de la care voiam să plec dar parcă nu eram pregătită. Asteptam să îmi găsesc un job nou, în domeniul nou ales. Dar, se pare că am avut nevoie de un picior în dos pentru ca lucrurile să între în faza de accelerare.


În mai puțin de două luni în care am avut oportunitatea să am timp pentru mine si de a plănui mutarea la țară, mi s-a arătat primul meu job remote.

O experiență aparte deoarece până atunci fusesem obisnuită doar cu sefi egocentristi, care se comportau urât cu angajatii lor si cărora nu le păsa decât de profit, iar acest job era primul la care colegii se bucurau pentru mine, pentru dorinta mea de a ma muta la țară si mă susțineau moral.


În câteva luni de la această schimbare majoră, ne-am luat catrafusele si am plecat la țară.

Sună simplu, stiu, dar au fost multe momente de frustrare, de neputință, în care am simțit că ma pierd si mă dezintegrez. Dar acum stiu că ăsta e procesul prin care trebuie să trecem cu toții atunci când decidem să ne reinventăm si să ne apropriem de adevăratul nostru țel.


Suntem niște copii care se trezesc!

Și suntem doar la o decizie distanță de viața pe care ne-o dorim.

Așa că hai să facem un sumar a ceea ce am discutat mai sus. Ca să iesim din limitările impuse de noi si de societate, trebuie să:

  • Devenim constienți de povestile pe care ni le spunem si să le punem sub lupă

  • Punem sub întrebare orice simțim că nu rezonează cu adevărul nostru

  • Avem încredere în noi si în natura/univers/zeu

  • Facem acțiuni mici dar constante în direcția în care vrem să mergem

  • Ascultăm cu atenție semnele ce apar pe parcurs

  • Să evităm să cădem pradă acelorlasi “plase de siguranță” iluzorii

  • Să fim fermi, decisi si hotărâți cu ceea ce vrem

  • Să nu uităm să ne jucăm

Dacă ți-a plăcut acest articol, aș aprecia dacă l-ai împărtăsi lumii. Cred cu tărie că sunt mulți care ar beneficia de pe urma lui.


Mulțumesc pentru timpul tău. Până data viitoare, Să fiți cu-MINȚI!



104 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments


bottom of page